Cuvinte si expresii obscène în limba romàna

1. Obiectul lucrârii de fata îl constituie cercetarea unor cuvinte eu
un tratament aparte în structura vocabularului limbii romane: este vorba
de cuvinte si expresii obscène, ca si de înjurâturi.

Notiunile la care se refera aceste cuvinte sînt simtite, în general, ca elemente strict personale, apárate de pudoarea individuala, aduse în discutie eu rusine sau cel putin eu rezervà. Ele denumesc mai aies partile corpului (organele genitale sau de excretie), se refera la acte fisiologice (cel sexual, sau procesul de urinare sau de excretie, etc.), si este firesc sa nu fie invocate în conversaci obisnuite, sa nu apar^inà adicâ unui stil colocvial firesc. Totusi, în anumite împrejurâri, sub impulsul unor stari sufletesti (mai aies defavorabile interlocutorului sau persoanei despre care se vorbeste) se recurge la aceste cuvinte, evocate poate în conditii speciale, toemai din cauzâ cá nu se róstese în împrejurâri uzuale.

Sentimentul de retiñere, jenà, ori pur si simplu evitarea cuvintelor de ace^t lip i>înt fircsti pentru vorbitori, ducînd la un caz particular de <y interdicte de vocabular».^l Din punct de vedere stiintifìc ínsá, ignorarea lor ni se pare nefundatâ; practic, pudoarea lingvisticâ a déterminât lipsa cuvintelor obscène din dictionarele cúrente, desi asemenea cuvinte reprezintà un material de limbâ vie.₂

1: Este o alta situatie decît cea menzionata curent în lucràrile de specialitate, despre evitarea anumitor cuvinte, pentru a nu «supâra» spirite puternice {diavolul, de exemplu), animale (nevâstuica, ursul), etc. Diferen^a consta însà numai în cauze: se ocolesc diverse cuvinte din cauze care se deosebesc. Asemànarea rezidà în efecte: anumite cuvinte ajung sa fie folosite rar sau deloc, sub impulsul «interdicaci» acceptate în mod colectiv. De aceea interpretam aceste cuvinte ca un caz particular al celui mai general, interdicta lexicalà în principiu, în totalitatea «legilor» ei.

2: Numai într-o fazâ destul de înaintatâ a elaboràrii articolului de fatà, am avut pnlejul sa consultam exceientui Uic^ionar roman-german al lui H. Tiktin (Ru/numsch-r>piit<;rhp<; Worterbuch. Staatsdruckerei. Bukarest 1903); constatarea noastrâ de mai sus în privinfa pudorii stiin^ific nejustificate din dic^ionarele curente râmîne, însà, valabilâ, dictionarul lui Tiktin (care contine cuvintele obscène) fiind o lucrare destul de rarâ, motiv pentru care nu poate fi considérât dictionar de liz curent. Se pare câ, dintre lucrârile tipârite în România, noua editie (începînd de la litera M, si în curs de publicare) a DLR (sigla noastrâ pentru: Dictionarul Liinbii Romane, Fditura Academiei Rcpublicii Socialiste România) constituie singura exceptie; in momentul de lalâ avem la dispozitie un numàr foarte redus de fascicule aie lui DLR: pornind de la fisele noastre legate de acest studiu, si avînd accès ia fascicula a 7-a si a 10-a aie tomului VI al lui DLR, am reusit sa gâsim cuvintele mingeac (vezi cuvîntul-titlu VULVA,) si mîrlealâ (vezi COITUS), care au fost incluse în mod liresc în acest dictionar fundamcntal. (Cf.: nota a 4-a, în care «DA» reprezintâ prima parte (A-C, F- lepâdâj'lojnifâ [cf.: A. Luinbaid, Le verbe roumain, Lund ivss, pag. 1133, nota!) a iucràrii continuatc ca DLR).

Side 244

Faptul câ aceste cuvinte merita atentia noastrà, rezultà si din ponderea pe care o au în limbá: ca notiuni ele fac parte chiar din «fondili principal lexical», adicà din nucleul hmbii, cel putin pentru limba romana; decenta însà conduce la evitarea cuvintelor.

In legatura cu aceastà afirmatie, citâm urmàtoarele: «Procentul cuvintelor de origine latina ar fi fost usor sporit [în fondili principal de cuvinte] (cam eu 6-7 la mie), dacà as fi insérât cîteva cuvinte pe care buna cuviintâ [sublinierea noastnï] m-a oprit de a le nota si care sînt aproape fàià exceptie de origine latina».3

Lucrarea noastrâ îsi propune sa amehoreze întrucîtva aceastâ situatie,⁴ care produce dificultad cel putin filologului, folkloristului, cercetâtorului literar, fie roman, fie (si aici lacunele devin mai evidente) stràin. Avînd un vocabular stiintific, sau numai de un oarecare grad de cultura, sa zicem, el se va gasi, se poate spune, într-o situatie piecarâ, chiar dacà nu atît de grava, ca aceea a soldatului care, lovit iiind într-o parte . . .

3: Al. Graur, Incercare asupra fundului principal lexical al litnbii romane, VA. Academiei, 1954, p. 58.

4: Ciudâtenia situatiei atingînd uneori ridicolul, este sesizatâ si de profesorul Ait" Lombard, care, în lucrarea sa fundamentalà (de peste 1.200 de pagini) asupra verbului românesc, observa, atunci cînd analizeazà verbul a jute: «On serait mieux renseigné sur jute, si un souci de décence n'avait pas fait exclure ce verbe de certains dictionnaires très complets par ailleurs. Que CR [Dicfionarul enciclopedic ilustrat «Cartea Româneascâ» al lui 1.-A. Candrea & Gh. Adamescu] et SD [A. Scriban, Dictionaru limbii românesti, lasi 1939] soient du nombre, passe encore; ce sont là des ouvrages scolaires. (Ce genre de scrupules a même amené CR à ajouter une quatrième lettre dans l'cn-tête des pp. 370 375, consacrées aux mots commençant par cur-\). Mais dans un grand répertoire scientifique comme l'est DA [vezi nota a 2-a, pag. I], l'omission de ce verbe est plutôt surprenante. «(A. Lombard, op. cit., pag. 997, nota).

Side 245

indecentà a corpului, nu putea explica unde este vàtâmat. Cf.: . . . «The soldier, shot through the buttocks could only reply 'l'm so sorry, ma'am, I don't know Latin'» [Robert Graves, Lars Porsena or the Future of Swearing and Improper Language, II éd., London-New York, 1927, pag. 19]. Dacà «eroului» citât îi lipsea termenul cult, cel care nu cunoaste cuvmtele obscène, putin frecvente, dar existente în limbà, se aflà într-o situatie opusá, dar nu mai fericitâ, întrucît si el detine un vocabular incomplet.

2.1. Titlul acestei lucràri fiind explicit Cuvinte si expresii obscène în limba romana, nu am putut (si nici nu am vrut) sa omitem sau sa atenuàm nimic din materialul adunat, care în once situatie reala, in afara unei cercetàri stiintifice, ar fi putut usor sa provoace sentimente de rusine sau sa scandalizeze. Nu e de asteptat, deci, nici o prelucrare a termenilor, un stil mai élégant, mai rafinat, asa cum a putut proceda, de exemplu, Al. Niculescu într-un articol despre Termenii romînesti care denumesc notiunea «copiinelegitim»,s si nici o expunere stilizatâ care sa beneficieze de multe exemple literare din texte beletristice cum este articolul lui G. Istrate despre Notiunea «femeie stricatâ» si terminologia animala^: ambii autori se refera la notiuni populare, uneori eufemistice sau chiar cu o sonoritate poetica (de exemplu, copii din fiori), departe de a avea carácter obscen. Este momentul sa prccizàm ca prezcnta expunere ar merita sa fie completata printr-o analiza a eufemismelor si deraienlor lexicale corespunzatoare acesior cuvinie de cuculalic restrínsá, pentru a ìnicìcgc «sibtemul de corelatii semantice» care face trecerea de la termenul stiintifìc, cult, la cel obscen.⁷

Pentru a ne delimita, precizàm câ în conceptia noastrà cuvintele obscenesìnt
acele cuvinte care denumesc în mod vulgar, neliterar, partile

5: Analele Universitari «C. J. Parhon», Bucuresti, Filologie 7, 1956, p. 37-49.

6: Buletinul Institutului de filologie romînà, laçi, Vol. XI-XII, 1944-1945, pag. 471-497.

7: Ne referim nu numai la înlocuirea prin segmente de cuvinte (e. . pentru cur, etc.), aspect pe care 1-am atins in trecere in aceastà lucrare, ci $i la deraierile sugestive, de tipul du-te-n piata, sau du-te-n pisici, pentru du-te-n pizda mà-ti, precum si arde-m-as in bafta ta (A. Juilland, Le vocabulaire argotique roumain d'origine tsigane, Cahiers Sextil Puscariu, vol. I, fase. 1, Roma & Valle Hermoso, 1952; articol continind un material bogat, dar din care, datorua caracierului san Hngvistic special (exclusiv tigane^c). nu am incorporât decît putine elemente obscène.)

Side 246

genitale si organele de defecatie, precum si actele legate de eie. Din definirerezultà câ denumiri vulgare pentru no^iunile «bastard», «homosexual»,«prostituatà», etc., si expresii care contin cuvintele ca drac, naibâ (eu sinonime), etc., ori imprecaci farà cuvinte obscène (de tipul arzâ-te-ar [ = arde-te-ar] focul sa te arda, mînea-te-ar lupii sa te mânînce), interpretate, simóte de vorbitori ca înjuràturi in anumite situatii nu se gâsesc aici.

Lucrarea de fatà se bazeazà pe un material provenind aproape exclusiv din dialectul muntean vorbit în regiunea Bucurestiului. Am incorporât numai sporadic unele exemple care s-au dovedit a avea o arie mai larga de circulatie (fiind înregistrate, de exemplu, si la Brasov, în Ardeal). Nu avem, deci, a face eu cuvinte dialectale. Foarte putinele régionalisme mentionate din cauze speciale, sînt indicate în mod exprès.

Acest studiu si-a pàstrat în linii mari caracterul originar, preponderent sincronie, pe care îl avea într-o prima redactare, provizorie. Articolului de fatà i-au fost adàugate, însà, si cîteva materiale cu carácter diacronie. N-am realizat echilibrul dorit ìntre diacronie si sincronie, astfel încît exemplele noastre au fost extrase numai din lucràri de limbà romana contemporanà, iar etimologiile se rezuma în multe cazuri la unele referinte la lucràri etimologice, în primul rînd dictionarul romanic etimologie clasic, Romanisches Etymologisches Worterbuch al lui Meyer-Lübke {«REW»). Am utilizai, de asemenea, Diccionario Etimològico Rumano, Bibl. filològica, 1966, al lui A. Cioranescu. Poate cà unele propuneri din aceastà din urmà lucrare par putin hazardate, pe cìnd dictionarele etimologice romàne clasice, ale lui A. de Cihac {Dictionnaire d'étymologie daco-romane, Éléments latins, Francfort s/M, 1870; Éléments slaves.. . . Francfort s/M, 1879) si S. Puscariu (Etymologisches Worterbuch der rumünischen Sprache, I, Heidelberg, 1905), sînt mai prudente. Lucrarea lui Cioranescu, însà, fiind cea mai recenta, contine nu numai expunerile lui Cihac si Puscariu, ci si comentarii la tezele lui Cihac si Puscariu, precum si referinte la lucràri si articole apàrute dupa lucràrile lor. Pentru economia lucràrii ne-am limitât deci sa ne referim la REW si la Cioranescu, atunci cînd cauze speciale nu ne- au obligat sa procedâm altfel.

Afarà de aspectul strict etimologie, la baza descrierii gramaticale si lexicale fâcute, stau aceleasi principii: pentru ca studiul sa fie cît mai complet, ar fi trebuit ca la cele mai multe cuvinte sa ne referim mai aies la dictionarul român-german citât al lui Tiktin (vezi, nota a 2-a); dar ne-am rezumat la a da aceste referinte numai în cazuri speciale.

Elementul diacronie cel mai important, considerabil ca vechime, pentru

Side 247

a atenúa dezechilibrul dintre diacronie si sincronie în lucrare - dezechilibruexplicat, eu regret, de noi mai sus -, îl constituie, fàrà îndoialâ, un material onomastic obscen, cules de profesorul V. Buescu de la Universitateadin Lisabona «în vederea unei comunicâri, în pregâtire» (dupa cum afirma Domnia Sa), material pe care, cu deosebità amabilitate, a binevoit sa ni-1 trimitâ, autorizîndu-ne sà-1 folosim în lucrarea de fatà. Caracterul exceptional de interesant al acestui material ne-a fàcut sa renun{âm la restrictiile pe care ni le-am impus fatâ de celelale surse, în vederea economieilucrârii. Am dat, deci, in extenso, toate derivatine onomastice «obscène»a cincisprezeee cuvinte obscène împreunâ eu documentarea furnizatâde prof. Buescu, situîndu-le la locul potrivit si anume, imediat dupa etimologii si înaintea exemplelor noastre cu carácter sincronie, în cadrul respectivelor cuvinte-titlu. Tn textul nostru, materialul profesorului Buescu este notât de fiecare data: V8.%

2.2. Specificul materialului, precum si lipsa aproape totalâ a litteraturii
de specialitate pentru tema noastrâ, ca si sârâcia atestàrilor scrise, ne-au
condus la elaborarea acestui articol prin urmâtoarea metodà:

Ne-am bazat în primul rînd pe comunicârile orale ale unor informatori. Informatorul principal, N. T., s-a dovedit atît de familiar cu tema noastrâ, încît am putut aduna mai mult decit 90% din material direct din reiatàrile sale. Ceilalti informatori nu au adaugat decît putine elemente la materialul de bazâ furnizat de N. T., si chiar acestea erau, în cea mai mare parte, cunoscute lui N. T., consutuind cuvinte si expicMi pe care le «uitase» mimai momentan (sau, poate, le utiliza mai putin freevent, folosind de preferintâ alte componente ale acelorasi serii sinonimice).

Materialul de fata fiind deci cunoscut si acceptât în întregime de informatorulnostru
principal, nu am considérât necesar sa complicàm lucrurilecu
referinte inutile, dînd între parenteze initialele persoanei care, mai

8: Deoarece darti acest material onomastic obscen detaliat, asa cum am spus, socotim util sa citàm de la ìnceput abreviadle bibliografice utilizate de catre profesorul Buescu: M. Gaster, Chrest. = Chrestoma\ie Romàna. „ 2 vol. Leipzig-Bucureçti, 1891. D. Bogdan, dosar = Glosarul cuvintelor românesti din documéntele slavo-romàne, Bucureçti, 1946. D.1.R.,A = Documenteprivindistoria României; A : Moldova, Bue, Acad. Rom., 1951 s.urm. Frunzcscu D. Frundcscu, Dictionaru topográfica si statistici/ ahi Romamei , Bucuresci. 1872.

Side 248

mult sau mai putin din întîmplare, ne-a comunicai cel dintîi un cuvînt
sau o expresie.

Informatomi principal, N. T., s-a nàscut în Bucuresti, în anul 1944,
unde a trait fârà întrerupere. A frecventat diferite medii sociale, iar în
prezent este student în anul al V-lea la Sectia de filologie clasica.

Ceilalti informatori sînt: studenti, profesori, dar si oameni cu o cultura redusà care au legàturi directe eu indivizi din straturile sociale inferioare. Majoritatea sînt barbati: discutii pe o asemenea temà, eu persoane de sexul opus ar fi introdus o nota de rezervà în plus, diminuînd sau anulînd eficenta anchetei.⁹

Acest material de bazâ a fost confruntat eu Atiasul Lingvistic Roman,
partea a 11-a, vol. 1, Sibiu/Leipzig 1942, Supliment «Termeni considerati
obsceni» («ALR»).

Citatele literare sînt putine si au fost extrase din lucràri ale lui lon Creangà, Tudor Arghezi, lon Anestin, Eugen Barbu si Fànus Neagu. (De notât cà în asemenea citate literare se omite de multe ori scrierea directa a cuvîntului celui mai «tare»^lo al unei expresii obscène, înlocuindu-se eu apostrof sau puñete de suspensie).

3. In economia lucràrii, am avut în vedere faptul cà mai multe cuvinteobscène diferite pot sa se încadreze în aceleasi tipuri de expresii si constructii. Luînd în considerale aceste cazuri, am càutat sa adunarti cea mai mare parte a materialului sub un singur cuvînt-titlu, si anume cel

9: Cu aceastâ metodà, ci anumc înregistrînd materialul din limba vie, dupa atestàri vorbite, sîntem, pare-sc, de perfect acord cu savanta italianà Nora Galli de' Paraiesi eare, în iucrarca ci dcspre semantica euteinismului alirmâ: «La raccoita deeh cfscmpi >ti >'ii> è formata la seconda parte [a lucrârii lui de' Paratesi, n.n.] è stata fatta, per quanto possibile, coerentemente alla definizione di Umgangssprache [vezi discutia autoarei despre acest termen, paginile 17-20], dal vivo ». (Le brutte parole, Mondadori II edizione, Gli Oscar, agosto 1969. pag. 20).

10: Prin diversele grade de tarie am înteles expresivitatea mai mare sau mai mica, resimtitâ de informatori fatâ de aceste cuvinte. G. Istrate propune un criteriu aproape. . . obiectiv pentru mâsurareu «tàriei» termenilor obsceni: «In terminologia referitoare la viata animalelor sau, mai bine spus, atunci cînd termenii din acest domeniu trec în viata oamenilor, cuvintele care exprima femininul sînt mai «tari» decît corespunzâtoarele lor masculine: vaca e mai murdarâ si mai proastâ decît boni». .. (artic. citât, p. 475) (cf., de pildâ, si perechile de cuvinte, port.: saco/saca «sac mai mic/mai mare», it. : capannojeapanna «colibâ mai mica mai mare», in care partea femininà este cea mai voluminoasâ). - Desigur, nu este singurul mod de a exprima emfaza în acest caz.

Side 249

mai bogat în combinatii, mai productiv, dînd toate referintele necesare
m paragraful respectiv.

Ordonarea strict alfabetica, corespunzînd eu termenii medicali latinesti ,^ll a materialului lexical, are drept consecintà faptul câ diversi termeni vor fi discutati explicit numai dupa acest criteriu si nu pe màsurâ ce sînt introduci în discutie, sau, altfel spus, cind apar pentru prima oarâ în expunerea noastrá. Un sistem de referinte - de cîte ori revenim la cuvîntul respectiv - va elimina neajunsurile practice, de orientare în materialul lingvistic, care ar putea decurge din acest fapt.

Dupa cuvîntul latinesc urmeazà în parantezà termenul literar románese,
sau, uneori, si cel infantil (ceea ce se numeste obisnuit habytalk).

Utilizàm nórmele ortografici noi, în vigoare în Romania; în cazurile în care accentuarea unui cuvînt ar putea genera îndoieli. ani indicat grafie accentui. Cuvintele obscène, în cadrul fiecârei notiuni, sînt ordonate dupa «tarie».

4.1. Cuvintele obscène, repugnînd, asa cum mentionam mai sus, în general, sau chiar provocînd o senzatie de dezgust puternic, sînt foarte potrivite pentru a fi folosite în înjuraturi, acestea din urmâ constituind o manifestare de ostilitate fatà de cineva (sau chiar de ceva). O mare parte a articolului de fatâ este deci, în mod firesc, consacrata înjurâturilor, pe care le definim ca expresii care coniili în general, sau se refera iniplicit

11: Acesti termeni medica.ii ¡anneau, uuii¿au de nui, m; au fusi confirma^i de un medie danez; am consultât, de asemenea, urmàtoarele trei dictionare medicale, ci anume: Dr. med. Georgi Arnaudov, Terminologia Medica Polyglotta [latin, bulgar, rus, englez, francez, german], Sofia 1964, H. A. Skinner, The Origin of Medical Ternis, Baltimore 1949 si Stedmarís Medical Dictionary, Baltimore 1966. Nu am considérât oportun sa schimbám terminologia noastrá initialá decît într-un singur caz; avînd însà în vedere un public a càrui profesiune nu este medicina (si care nu are, în mod obligatoriu, nici cunostinte medicale), ni s-a parut util sa adàugàm alti termeni relevanti, fàcînd referinte la cei originari. (De pildà: Sub «PUDENDA, pi. de PUDENDUM», se va gàsi o referintá la VULVA, termen ales de noi pentru denumirea întregului material privitor la PUDENDA, CUNNUS si VULVA, termeni nu totdeauna bine preeziati, asa cum, de altfel, e cazul eu multe din aceste cuvinte). Faptul câ articolul de fatâ este destinât mai aies filologilor, ne a déterminât sa incorporâm, eu referintele adeevate, între cuvintele-titlu termeni medicali si termeni populari (în diferitele forme în care si-au continuât existenta în limbile romanice), cunoscuti deci de rìloJogii romanisti - poate uneori mai bine chiar decit termenn medicali ldüncíli moderni. (ExempHr CllT TíS cu referintá la NATES).

Side 250

la unul sau mai multe cuvinte obscène (de tipul : fuîu-i marna mâ-si sau
'marna mâ-si).l2

Injurâturile românesti sînt de o bogare rarà, pe care o concureazà, din cîte am auzit, numai cele rusesti si maghiare. Se disting mai ales prin figurile lor de stil fantastice, alcàtuite de o gindire neobisnuit de imaginativa, în ceea ce priveste mai aies actele sexuale si procesul de excretie. In general, ele respecta totusi principiul atìt de ciar enunjat de Robert Graves, si anume: «To curse effectively one must invoke a reality or, at least, a possibility».l3 Ci înjuràturile românesti functioneazà astfel: eie evoca o posibilítate, cît de depàrtatà ar fi ea; chiar acele înjurâturi care numai din fantezie lingvisticà acumuleazà cuvinte si imagini diverse, care due la secven{e greu de justificat în planul posibilità{ilor fizice, reale, nu sînt totusi decìt o dezvoltare ìmpinsà foarte departe a schemei de bazà. (Vezi, de pildà, cele spuse sub cuvìntul-titlu COPULARE).

Tudor Arghezi ilustreazà sintetic, dar si foarte plastic, acest domeniu nelimitat al ìnjuràturilor posibile: «Vocea lui [a directorului de nchisoare] deopotrivâ, în cuvinte nescrise, evocatoare de dumnezei, de marna, de organe anatomice si sexuri [sic], si pe cei care au mai fost [la ìnchisoare], si pe cei abia sositi » (Pagini din trecut, ESPLA, f.a. [1956], p. 477).

4.2. Pornind de la forma si regimul verbului în înjurâturi, putem stabili urmâtoarele trei scheme de baza aie înjurâturilor («A, B, C»), care pot figura fie la indicativ prezent fie la imperativ («1»), sau la conditionalul invers (« 2 ») :

A 1: Verb tranz. -f- complément
Ciircci \ complement(e)
circumstantial(e) :

A 2:

Futu-te-n narâl
Pupâ-mâ-n cur\
Dâ-l în pizda mâ-si !

Linge-m-ai în gaura curuluil

12: Cf. Constant Maneca, Consideragli asupra stilurilor limbii romàne ¡iterare in lumina freevenfei cuvintelor, L.R. 4, 1966, p. 353-366: «Intervin adesea, în vorbirea familiarâ, o serie de formule fixe, de expresii si de locu{iuni, pu{in numeroase, dar cu mare freeventà. Intre acestea, trebuie sa amintim imprecatile si înjuràturile» (pag. 364).

13: Robert Graves, op. cit., p. 16.

Side 251

B 1: Verb tranz. + complément indirect (pronominal) + complemente) direct(e) + eventual complement(e) circumstantial(e) :

B 2:

Futu-fi pástele sigrijania ma-ti\
Futu-fi Dwnnezeu ma-ti de scaun !
Futuri muierea-n cur !

Fute-ti-as DumnezeiC tau\
Baga-mi-as pula în curiC tau !
Mînca-mi-ai câcatuP.

C 1: Verb reïïexiv -j- complément^)
circumstantial(e): Du-te-n mâ-ia-n curl

C 2:

Fute-m-as in pizda ma-til

Ne vom limita sá notám constructiile la forma de prezent a verbului - «A 1, B 1, C 1» - pentru cazurile ínregistrate din izvoare orale - deci cele mai frecvente - si nu pornind de la materialul scris, literar, care este, évident, foarte limitât.

5. Ürmeaza coníorm cu ordinea alfabetica a lermemiot medicali latinesti
corespunzatori, dupa cum spuneam mai sus, o serie de cuvinte si
expresii obscène, pornografice, românesti:

ANUS

(anus) : GÂOAZÂ, -E, f. (Tiktin, op. cit.: «Loch» [. . .] Namentlich vom After und der weiblichen Scheide». Acest sens, însâ, nu ne este cunoscut din ancheta intreprinsâ la Bucuresti. - VB\ «gâoazâ: antrop. «Zaharie, ficior Petrii Gâoazâ», doc. Mold., 1604 (D.1.R., A,l, p. 156); top. Gâojani, doc. Munt., 1451 (Bogdan, GL, p. 161); sat în jud. Oit (Frunzescu, op. cit.)». Din aceeasi sferâ semanticâ, profesorul Buescu mentioneazâ altâ deriva£ie onomasticâ de la un cuvînt pe care, de asemenea, nu 1-am înregi^trat. si anume: gâos: (VB:) «patronimicul 'Crâciun Gâosu\ doc. Mold., 1623 (Bogdan. GL. 160».

Side 252

GAURÂ, GÂURI, f., (GAURA CURULUI). (Tiktin, op. cit.: «..Et. Lat. -cavüla od. ~ caula (= cavilla), wovon der pi. caulae belegt ist, zu cavus «hohl». Alb. gavrâ sta.mmt wohl aus dem Rum». - ALR: întrebarea 4862).

BORTA (f.) CURULUI, moldovenism, cîteodatà auzit în Bucuresti.
(Tiktin:« . .Et. Vgl. russ.ruth. bortï Hôhlung in einem Baume». - ALR:
vezi gaurâ).

Injuràturi:

Futu-te-n gâoazâl (de tipul A 1, pag. 250)

Linge-m-ai în gaura curuluil (tipul A 2)

CLITORIS

(clitoris) LINDIC, -£, n. (REW 4886: < «landïca «Kitzler» [. . .] Die Zugehorigkeit des rumânischen Wortes ist zweifelhaft, da man linzic erwarten wiirde». (S-ar astepta, ca Meyer-Liibke, linzic, mimai dacâ, poate nejustificat, s-ar pune accentul pe tendinta cunoscutâ in limba românâ de a armoniza vocalele, evolutia normalà a unui a ace. si neacc. latinesc flind urmâtoarea: a > > î; astfel, din landica, am putea presupune mai degrabâ lînzic{â).^XA Tiktin nu accepta ca la originea latineascâ a lui lindic, sa nu fie pus nici un semn de întrebare: « . . d vor / nicht assibiliert wie in ridic, ridiche». Sub cuvîntul-titlu ridica, el noteazâ: «Et. Sicherlich lat. eradîco, -are, «mit der Wurzel ausreissen»; wegen d, nicht z, vor /" vgl. lindic u. bes. ridiche, an deren Erbwôrtlichkeit nicht zu zweifeln ist u. welche ebenfalls inlaut. d in -die- erhalten zeigen. . . » - ALR\ ntrebûi 4894).

Injuràturi :

Futu-te-n Undici (tipul A 1 ; pentru fête si femei).

Futu-ti iindicu mâ-ti\ (tipul B 1)

Suge-mi-ai lindicu'\, Linge-mi-ai lindien''! (B 2)

CL UNES, vezi NATES

CLUNIS, vezi NATIS

Erling Scholler

(A suivre)

COPENHAGUE 1970

14: ¦¦ anellus • ¡nel (AL Rosetti, Istoria ¡inibii romane, Bue. 1968, pag. 394).

Revue Romane, Bind 6 (1971) 2

Cuvinte si expresii obscène în limba romàna